Se afișează postările cu eticheta Istoric. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Istoric. Afișați toate postările

Istoric

Testamentul lui Eftimie Diamandescu



Dispun de tot avutul meu miscatorsi nemiscator urmatoarele:

Pentru-ca vietuiesc de la anul 1860 cu consoarta mea Sophia, nascuta Niculescu, in cea mai buna armonie, dupa incetarea mea din viata ii las mostenire de veci mosia mea Macrina cu toate numirile e ice este alaturi cu mosia Niculesti de zester din judetul Ramnicu-Sarat, a dispune de dansa cum va voi, primind si toate actele de posesiaei, asemenea va stapani cat va traisi casele mele din Strada Primaveri No. 27, suburbia Amzei, iar dupa incetarea ei din viata va trece mostenire de veci la comuna orasului Bucuresci, a fi destinata de scoala.

1) Consoarta mea Sophia asemenea va stapani de veci tot ce va afla in casa la incetarea mea din viata adica, bani, giuvaericale, argintarie, cai, trasuri, mobile, a dispune de dansele cum va voi, fara a da compt la nimeni.

2) Din efectele ce am depuse in pastrare pe comptul meu la onorabila Casa de Depuneri cu recipisele No. 86394, 96922, 42849, 61171, insumeaza acum de lei 540,000, adica lei cinci sute patru-deci de mii in renta amortizabila si bunuri fonciare rurale; se va urma urmatoarele legate, din aceasta suma se va plati D-lui Constantin Emilian galbeni 2,000 adica doua mii, dota nepoatei mele Sevastacare bani sunt in pastrare la mine, asemenea din acesta suma consorta me ava primi conform dotei sale legalisata de onor. Tribunal sectia 3-a, anul 1860 Noiembrie 15, No. 190 al dosarului si al condicei 180, ata suma de lei vechi 72,000, adica sapte-deci si doua mii pentru bunurile rurale ce am primit despagubire de la propietatea de zester Niculesci, tot din suma aratata si galbeni 1,000 adica una mie, trusoul primit in dota, asemenea din suma aratata se va imparii in bine-faceri la persoanele aratate mai jos, dupa cursul bonurilor. Dece mii franci nepoatei mele Sevasta Emilian, dece mii nepoatei Lina Christopolu, cinci mii Lini Lazarescu, dece mii finei mele Ticuta Christopolu, dece mii varului meu Themistocle Tiulescu, cinci mii Miti lui Tudorica Mateescu, cinci mii fetei lui Petcu, dece mi domoiselei Lini Savescu, dece mii Asilului Elena Domna, trei mii lei la Mihai vizitiul, doua mii Safu, doica copilei mele, trei mii Stancului gradinaru de la Balaceanca si cat va trai I se va da pensie 60 franci pe luna, dece mii franci lui Gheorghe Basarabescu, o mie (sau suta) lei lui Tungulea paduraru, dece mii lei se va imparti la saracii din Bucuresti, cinci mii lei se va imparti satenilor de la Balaceanca, doua mii satenilor de la Zanoaga, doua mii satenilor de la Costesci; patru mi satenilor de la Niculesci si Macrina, dece mii la doua surori ale mele Elena Mateescu si Smaranda Christopolu, o mie lei lu Nita Ionescu, feciorul meu din casa si deosebit se va imparti la toti servitorii cere se vor afla la serviciu la moartea mea, cate patru sute de franci de persoana, cinci mii franci fiului meu Eftimie Cantea, dece mii lei la doi fii ai mei Manliu, dece mii lui Capitan Ion Basarabescu.

3) Mosia mea Zanoaga, din judetul Prahova, cu toate numirile ei, o las mostenire de veci  nepotului meu Petre Christopolu, primind si actele, disei mosii, asemenea ii las si o carfita de diamant.

 4) Mosia mea Costesci, din judetul Buzeu, o las mostenire de veci nepotului meu Alexandru Christopolu, primind si actele de posesia ei, asemenea ii las si un ceasornic de aur, monogram cu cifra mea.

Nepotului meu Vasile Christopolu, ii las o verigheta de brilant si doua tablouri, Iosif si Maica Domnului.- Mosia mea Balaceanca din judetul Ilfov, va fi dotata de veci pentru intretinerea Azilului infiintat pe mosie la anul 1890, sub absoluta ingrijire a consoartei mele Sophia, cat vat rai, dispunand de tot venitul annual, din venitul mosiei se va intretine Azilul, dandu-se fiecaruia cate o paine pe di, locuinta, hrana, lemne si cate cici lei pe luna de persoana, numarul azilenilor va fi pe cat va erta venitul total al mosiei, preferindu-se tarani de pe mosia Balaceanca, care Azil va purta numele de “Azilul Diamandescu” si deci dupa vremi venitul annual al mosiei se va mari, se va inmulti si numarul azilenilor infiintandu-se chiar in casele propietatii, intretinerea azilului, a scoalei si a Sfintei Biserici fondata la anul 1884, vor fi administrate de sotia meacat vat rai, fara a da compt la nimeni, avand intr’ensa toata confienta, se va numi un ingrijitor cu leafa de 1.200 lei pe an avand si locuinta in Azil, doi servitor a cate 320 lei pe an, avend amandoi locuinta in azil, si pentru repararea acareturilor se va cheltui pe fiecare an cate o mie lei si de vac ere trebuinta sim ai mult, tinandu-se in buna stare; preotului bisericei care va fi dupa vremi, I se va da pe fiecare an cate 500 (cinci sute)lei, avend grije a intretine biserica sis cola in stare buna si a face cele de cuvinta in memoria titorului acestor locasuri, se va da la cate doi dascali cate 200 (doua sute) lei pe an, se va da cate o mie lei pe an ca sa cumpere carti si imbracaminte la copiii saraci cari se vor sili la invatatura, preferindu-se fii satenilor Balaceni, cautarea sufletului si inmormantarea o va face consorta mea, caci intr’ensa am confienta, luand si dispunand pentru acesta de tot ce se va gasi naht in casa cum si la Casa de Depuneri la moartea mea, dup ace mai intai va desface din alea suma legatelor la persoanele de mai sus. Din acei bani se va cheltui atat pentru inmormantarea mea, facerea unui monument si cautarea sufletului; inmormantarea se va face la mosia Balaceanca, fara nici o pompa, slujit in Bucuresti si pornit la mosie, unde mi se va face serviciul religios de mai multi preoti de tara.

Acestea sunt ultimele mele dispozitii si pentru executarea testamentului meu dupa incetrea mea din viata si a consortei mele Sophia, numesc epitropi pe D-nii Constantin Emilian si Petre Christopolu, nepotii mei, sa staruiasca a se indeplini intru tote legatele aratate in testament.

Nepotului meu Emilian I se va da 20,000 de mii franci, doua-deci din suma prevazuta pentru faceri de bine, iar dupa moartea numitilor, vor veni d’a dreptul doi din rudele mele cele mai de aproape.

Acest testament l’am scris si iscalit insu-mi cu mana mea intru toate facultatile mele mintale la anul una mie opt sute nou zeci si doi, iunie doua-spre-zece, in orasul Bucuresci.

Anul una-mie opt-sute nua-zeci si doi, Iunie in doua-spre-zece, in doua exemplare.
                                                             
EFTIMIE DIAMANDESCU

Desi in testamentul meu cu data de 12 Iunie 1892, la pagina intaia art. 2, randul 21 se prevede ca la casa de depuneri am suma de 540,000 cu recipistele No. 86,394, 96,926, 42,849, 28,670, si 61,194, insa aceste recipise le-am preschimbat intr’una singura No. 86,560 in suma de lei 580,000 cu data 22 martie 1893.
Anul una-mie opt-sute noua-zeci sit rei, Iulie 4

EFTIMIE DIAMANDESCU




Istoricul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Bălăceanca



Biserica parohială din Bălăceanca, a fost construită între anii 1880-1884 de către familia boierului grec Eftimie și Sofia Diamandescu fost primar al capitalei (1870), pe temelia unei bisericuțe vechi din lemn.

Biserica are formă de corabie, în stil românesc, din cărămidă și tablă, cu două turle.

La început, biserica actuală, a fost mai mică, dar după cutremurul din 10 noiembrie 1940, a fost renovată, consolidată și extinsă la pridvor cu 4 m adaugandu-se si un cafas, de către preotul Eugeniu Alexandrescu, care a și repictat-o în culori ulei (mai puțin catapeteasma).

Vechea pictură a fost facută în anul 1884 în tempera de pictorul Anton Serafim, al cărui nume se află scris pe icoana Mântuitorului, de pe catapeteasma veche de lemn, pe care se află pictura cea veche. Pictura actuală, în ulei, a fost executată în anul 1942 de pictorul Constantin Călinescu, după ce tencuiala cu pictura anterioară a fost înlocuită cu una nouă. Pictura din 1884 a fost executată în stilul renașterii, iar cea din 1942 în stil neobizantin.

După cutremurul devastator din 4 martie 1977, turla mică, din față, a Sfintei Biserici, a suferit modificări, iar Sfânta Biserică a fost acoperită în întregime cu tablă nouă galvanizată. În anul 2016 turlele bisericii au fost renovate, înlocuindu-se tabla cu tencuială.

În anul 1991, pictura bisericii a fost restaurată de către pictorul Bonea Marian, paroh fiind preotul Stan Alexandru.

În anul 2016 în Sfânta Biserică s-au adus gazele naturale ce existau în fața Sfintei Biserici și s-a făcut instalația de încălzire pentru credincioși. Pe frontespiciul bisericii s-a așezat pisania care nu exista. În același an, modificându-se Sfânta Masă, a fost descoperită hrisovul de sfințire a bisericii. Din acest document s-a aflat faptul că biserica actuală are și al doilea hram: Sfânta Sophia. Acest al doilea hram se poate să fi fost pus după numele soției ctitorului: Sophia Diamandescu.

În anul 2013 au avut loc mai multe lucrări la Parohia Bălăceanca sub îndrumarea Pr. Paroh Gavrilă Nicolae și Pr. Tălmăcian Florin, în partea dreaptă a fost ridicat un lumânărar din zid  

și în partea stânga a fost ridicata o toaletă tot din zid cu doua cabine de WC, racordata la apa curentă din curte.

În fața bisericii, la o distanță de aproximativ 20 m se află clopotnița construită în anul 1943. 

Tot în anul 1943, când și Cimitirul Parohial este refăcut, reamenajat și mărit la 1 ha, și împrejmuit cu gard din beton sub îndrumarea Pr. Eugeniu Alexandrescu.

Casa Parohială a fost construită în 1933, cu sprijinul autorităților – locale și județene sub îndrumarea preotului paroh Alexandrescu Eugeniu. În camera mare a casei parohiale a funcționat pe vremea comunismului o clasă, școala satului aflându-se în acea vreme chiar lângă Biserică.

În anul 2003, preotul Mihail Pîrlog a racordat Casa Parohială la canalizarea Spitalului de Psihiatrie Bălăceanca, subtraversând șoseaua din fața acesteia.

În anul 2017 sub îndrumarea Pr. Iordăchescu Constantin au fost renovate 2 camere din casa parohială, dându-se tencuiala jos până la cărămidă și scoasă dușumeaua putredă. A  fost turnată șapă și s-a pus parchet și uși de termopan. În 2018 în Sala Mare a fost scoasă dușumeaua putredă, turnat ciment și pusă gresie. Această sală este folosită fie pentru mese sau cursuri festive (Școala de vară, hramuri, zile onomastice, etc.) sau chiar concerte.



Arhiva Bisericii a fost organizata prin grija domnului Ciotoran Nicolae.
Biserica deține o frumoasă bibliotecă cu cărți de o mare valoare. Biblioteca este în curs de reorganizare. În acest moment au fost trecute în Evidență peste 300 de cărți religioase, în bibliotecă aflându-se în jur de 2000 de cărți religioase cât și laice. Rafturile bibliotecii au fost oferite în dar de dna Ruse Nicoleta.

Lângă Sfânta Biserică a fost amenajat și un loc de joacă pentru copii.




PREOȚII SLUJITORI LA BISERICA DIAMANDESCU” – PAROHIA BĂLĂCEANCA
PR. STAN STOICESCU: 1884-1916
PR. DIN SATUL GLINA, SUPLINESC PAROHIA ÎNTRE 1916-1922
PR. ULPIU PETRESCU: 1922- 1930
PR. ALEXANDRU EUGENIU: 1931-1976; dec. 1989- aug. 1990


PR. POPA CONSTANTIN: 1976-1982
PR. ILIE ION: 1982-1989
PR. STAN ALEXANDRU: 1990-1996
PR. FILIP ILIE: 1996-2002
PR. PÎRLOG MIHAIL: 2002-2012
PR. GAVRILĂ NICOLAE: 2012-2017


PR. TĂLMĂCIAN FLORIN: 2013-2017

PR. IORDĂCHESCU CONSTANTIN 2017 – Prezent

PR. TROI CRISTIAN FLORIN 2017 - Prezent 


Documente vechi din arhiva Bisericii


Poze de odinioară






















Istoricul Școlii nr. 3 din Bălăceanca


Primul document cunoscut (Vornicia din lăuntru 574/1838vol II, pag 138) în care se vorbește despre existența școlii din Bălăceanca datează din 1838. Conform acestui document, școala avea 3 odăi ce aveau nevoie să fie mobilate.
 În 1844 școala din Bălăceanca  deservea mai multe catune: Bălăceanca , Glina Andronescului, Glina Izvoranului, Manolache și Căldăraru. Situația materială a școlii nu era cea mai bună: „școala nu are nici uși nici ferești.

În 1867 cursurile nu se mai țineau în vechea clădire deoarece aceasta era deja ruinată, ci se țineau în casa bătrânească a unui arendas pe nume Zamfir Popescu, care oferise o odaie pentru cursurile scolare.

Un alt document din 1875 mentioneaza faptul ca la Scoala din Bălăceanca  in anul scolar 1874-1875 s-au inscris 70 baieti si 35 fete, insa au urmat scoala doar 30 de copii. Din acesti 30 de elevi au promovat 2 baieti din cl II-a in a III-a si 2 din cl I-a in a II-a. In anul scolar urmator s-au inscris 65 baieti si 35 fete. Nota era semnata de invatatorul D. Grigorescu.

Eftimie Diamandescu construieste o noua scoala in aceeasi perioada in care a construit Biserica si Azilul – 1884.

 
O masă festivă în vechea școală construită de Eftimie Diamandescu
Eftimie Diamandescu
 
In 1886 invatator era preotul satului Stan Stoicescu. Acesta cerea primarului Nicolae Marin amedarea parintilor care nu isi trimit copiii la scoala. Din 100 de copii care aveau varsta ceruta de lege pentru a merge la scoala. doar 40 de copii fregventau cat de cat cursurile scolare.

Prin Testamentul sau, Eftimie Diamandescu s-a îngrijit în mod deosebit de ctitoriile sale: azilul si biserica, dar și școala din Bălăceanca. Preotului i se platea anual suma de 500 de lei avand grija a intretine biserica si scoala, 200 de lei pe an primeau doi dascali, precum si 1000 de lei pe an din care sa se cumpere carti si imbracaminte pentru copiii saraci din sat care se vor sili la invatatura”.

Moștenitorii boierului Diamandescu au vândut toată moșia Marietei Grigore Ghica. Aceasta  a donat un teren de 787mp pentru construirea unei noi cladiri. Noua scoala s-a construit in 1909 primul corp la care sa adaugat mai tarziu celelalte Sali de clasa lipite de acesta(1920).

In procesul verbal din 20 septembrie 1938 incheiat cu ocazia deschiderii noului an scolar se mentioneaza faptul ca la deschidere a participat si preotul paroh tinand un discurs alaturi de directorul scolii despre importanta ascultarii si a urmarii regulate a scolii. Totodata se mentiona faptul ca orele de religie se tineau lunea si vinerea. La deschiderea noului an scolar erau prezenti 60 de elevi.

In urma unei inspectii scolare din iulie 1943 facute domnului invatator Vasile Badicioiu care era si director, inspectorul mentioneaza: „dl badicioiu vorbeste incet fara nici o modulatie de voce, fara accent fara patos. Nu cunoaste psihologia copilului,nu face apel la fantezia creatoare a copiilor ....candidatul nu are metode de predare”. Insa nu ezita sa argumenteze starea de moleseala a dascalului: In 1940 ramane vaduv cu 2 copii mici. La 2 luni dupa aceasta zguduire este concentrat la regimentul 22 infanterie, copiii ramanand in grija unor straini. Razboiul a lasat rani adanci in sufletul dascalului. El avea nevoie de de o refacere morala, de stabilirea unui echilbru sufletesc, de o perioada de readaptare la mediu. Inspectorul concluzioneaza foarte frumos: „Este bine sa citim si dincolo de realitate obiectiva. Eu ma coborr in sufletul dlui badicioiu si ma intreb daca eu as fi fost pus in asemenea conditii psihologice, as fi fost oare in stare sa corespund asteptarilor celui care vrea sa ma judece ? De aceea socotesc ca cu toate constatarile mele de acum cu privire la pregatirea sa pedagogica si culturala ca si cele ale colegilor mei de control, e bine sa-i noteze aceasta activitate cu nota 7”

In 1943 erau inscrisi in toate clasele 239 de elevi dar fregventau doar 93 de elevi.

Conditiile din sat erau foarte dificile in special in caz de ploaie sau de ninsoare. Copiii erau imbracati foarte saracacios, unii nici macar nu aveau incaltaminte iar altii aveau 2 scandurele legate  cu o curelusa. Cu toate acestea, copiii nu proveneau numai din familii sarace, ci si din familii ce si-ar fi putut permite mai mult. Toata aceasta situatie se datora mentalitatii vremii respective: „asa cum poate creste un pui, un catel, un pisoiu, adica fara prea multe griji din partea parintilor”.

In procesul verbal de inspectie din 25 septembrie 1953 se mentiona construirea unor noi corpuri: 2 sali de clasa si o cancelarie. Scoala avea internat in care erau cazati 64 de elevi interni din care 22 fete si 42 baieti. Internatul de fete dispunea de 3 camere cu 15 paturi pentru 22 de fete unele dintre ele dormind cite doua intru-n pat. Una din camere nu avea soba . Ferestrele aveau un singur rand de geamuri . Atit la internatul de fete cit si la internatul de baieti nu exista posibilitatea de a face baie. Elevii faceau baie simbata cind se intorceau acasa. Nu exista la ambele internate spalator. Elevii se spalau dimineata in curte. Internatul nu avea nici sala de meditatie , meditatiile facinduse in sala de mese. 

Noul corp a fost finalizat pe 1 noiembrie 1953.











In anul 2011 Domnul Gelu Apostol primarul Comunei Cernica a construit o noua cladire moderna cu Sala de Sport pentru Scoala din Bălăceanca .