Primul document cunoscut (Vornicia
din lăuntru 574/1838vol II, pag 138) în care se vorbește
despre existența școlii
din Bălăceanca datează din 1838. Conform acestui document, școala
avea 3 odăi ce aveau nevoie să fie mobilate.
În 1844 școala
din Bălăceanca deservea mai multe
catune: Bălăceanca , Glina Andronescului, Glina Izvoranului, Manolache și
Căldăraru.
Situația
materială a școlii nu era cea mai bună: „școala
nu are nici uși nici ferești”.
În 1867 cursurile nu se
mai țineau
în vechea clădire deoarece aceasta era deja ruinată, ci se țineau
în casa bătrânească a unui arendas pe nume Zamfir Popescu, care oferise o odaie
pentru cursurile scolare.
Un alt document din 1875
mentioneaza faptul ca la Scoala din Bălăceanca in anul scolar 1874-1875 s-au inscris 70
baieti si 35 fete, insa au urmat scoala doar 30 de copii. Din acesti 30 de
elevi au promovat 2 baieti din cl II-a in a III-a si 2 din cl I-a in a II-a. In
anul scolar urmator s-au inscris 65 baieti si 35 fete. Nota era semnata de
invatatorul D. Grigorescu.
Eftimie Diamandescu construieste
o noua scoala in aceeasi perioada in care a construit Biserica si Azilul –
1884.
O masă festivă în vechea școală construită de Eftimie Diamandescu
Eftimie Diamandescu
In 1886 invatator era
preotul satului Stan Stoicescu. Acesta cerea primarului Nicolae Marin amedarea
parintilor care nu isi trimit copiii la scoala. Din 100 de copii care aveau
varsta ceruta de lege pentru a merge la scoala. doar 40 de copii fregventau cat
de cat cursurile scolare.
Prin Testamentul sau, Eftimie Diamandescu s-a îngrijit
în mod deosebit de ctitoriile sale: azilul si biserica, dar și școala
din Bălăceanca. Preotului i se
platea anual suma de 500 de lei avand grija a intretine biserica si scoala, 200
de lei pe an primeau doi dascali, precum si 1000 de lei pe an din care sa se
cumpere carti si imbracaminte pentru copiii saraci din sat care “se vor sili la invatatura”.
Moștenitorii
boierului Diamandescu au vândut
toată moșia
Marietei Grigore Ghica. Aceasta a donat un
teren de 787mp pentru construirea unei noi cladiri. Noua scoala s-a construit
in 1909 primul corp la care sa adaugat mai tarziu celelalte Sali de clasa
lipite de acesta(1920).
In procesul verbal din 20
septembrie 1938 incheiat cu ocazia deschiderii noului an scolar se mentioneaza
faptul ca la deschidere a participat si preotul paroh tinand un discurs alaturi
de directorul scolii despre importanta ascultarii si a urmarii regulate a
scolii. Totodata se mentiona faptul ca orele de religie se tineau lunea si
vinerea. La deschiderea noului an scolar erau prezenti 60 de elevi.
In urma unei inspectii
scolare din iulie 1943 facute domnului invatator Vasile Badicioiu care era si
director, inspectorul mentioneaza: „dl badicioiu vorbeste incet fara nici o
modulatie de voce, fara accent fara patos. Nu cunoaste psihologia copilului,nu
face apel la fantezia creatoare a copiilor ....candidatul nu are metode de
predare”. Insa nu ezita sa argumenteze starea de moleseala a dascalului: In
1940 ramane vaduv cu 2 copii mici. La 2 luni dupa aceasta zguduire este
concentrat la regimentul 22 infanterie, copiii ramanand in grija unor straini.
Razboiul a lasat rani adanci in sufletul dascalului. El avea nevoie de de o
refacere morala, de stabilirea unui echilbru sufletesc, de o perioada de
readaptare la mediu. Inspectorul concluzioneaza foarte frumos: „Este bine sa
citim si dincolo de realitate obiectiva. Eu ma coborr in sufletul dlui
badicioiu si ma intreb daca eu as fi fost pus in asemenea conditii psihologice,
as fi fost oare in stare sa corespund asteptarilor celui care vrea sa ma judece
? De aceea socotesc ca cu toate constatarile mele de acum cu privire la
pregatirea sa pedagogica si culturala ca si cele ale colegilor mei de control,
e bine sa-i noteze aceasta activitate cu nota 7”
In 1943 erau inscrisi in
toate clasele 239 de elevi dar fregventau doar 93 de elevi.
Conditiile din sat erau
foarte dificile in special in caz de ploaie sau de ninsoare. Copiii erau
imbracati foarte saracacios, unii nici macar nu aveau incaltaminte iar altii aveau
2 scandurele legate cu o curelusa. Cu
toate acestea, copiii nu proveneau numai din familii sarace, ci si din familii
ce si-ar fi putut permite mai mult. Toata aceasta situatie se datora
mentalitatii vremii respective: „asa cum poate creste un pui, un catel, un
pisoiu, adica fara prea multe griji din partea parintilor”.
In procesul verbal de
inspectie din 25 septembrie 1953 se mentiona construirea unor noi corpuri: 2 sali
de clasa si o cancelarie. Scoala avea internat in care erau cazati 64 de elevi
interni din care 22 fete si 42 baieti. Internatul de fete dispunea de 3 camere
cu 15 paturi pentru 22 de fete unele dintre ele dormind cite doua intru-n pat.
Una din camere nu avea soba . Ferestrele aveau un singur rand de geamuri . Atit
la internatul de fete cit si la internatul de baieti nu exista posibilitatea de
a face baie. Elevii faceau baie simbata cind se intorceau acasa. Nu exista la
ambele internate spalator. Elevii se spalau dimineata in curte. Internatul nu avea
nici sala de meditatie , meditatiile facinduse in sala de mese.
Noul corp a fost finalizat
pe 1 noiembrie 1953.
In anul 2011 Domnul Gelu
Apostol primarul Comunei Cernica a construit o noua cladire moderna cu Sala de
Sport pentru Scoala din Bălăceanca .