Dispun de tot avutul meu
miscatorsi nemiscator urmatoarele:
Pentru-ca vietuiesc de la
anul 1860 cu consoarta mea Sophia, nascuta Niculescu, in cea mai buna armonie,
dupa incetarea mea din viata ii las mostenire de veci mosia mea Macrina cu
toate numirile e ice este alaturi cu mosia Niculesti de zester din judetul
Ramnicu-Sarat, a dispune de dansa cum va voi, primind si toate actele de
posesiaei, asemenea va stapani cat va traisi casele mele din Strada Primaveri
No. 27, suburbia Amzei, iar dupa incetarea ei din viata va trece mostenire de
veci la comuna orasului Bucuresci, a fi destinata de scoala.
1) Consoarta mea Sophia
asemenea va stapani de veci tot ce va afla in casa la incetarea mea din viata
adica, bani, giuvaericale, argintarie, cai, trasuri, mobile, a dispune de
dansele cum va voi, fara a da compt la nimeni.
2) Din efectele ce am
depuse in pastrare pe comptul meu la onorabila Casa de Depuneri cu recipisele
No. 86394, 96922, 42849, 61171, insumeaza acum de lei 540,000, adica lei cinci
sute patru-deci de mii in renta amortizabila si bunuri fonciare rurale; se va
urma urmatoarele legate, din aceasta suma se va plati D-lui Constantin Emilian
galbeni 2,000 adica doua mii, dota nepoatei mele Sevastacare bani sunt in
pastrare la mine, asemenea din acesta suma consorta me ava primi conform dotei
sale legalisata de onor. Tribunal sectia 3-a, anul 1860 Noiembrie 15, No. 190
al dosarului si al condicei 180, ata suma de lei vechi 72,000, adica sapte-deci
si doua mii pentru bunurile rurale ce am primit despagubire de la propietatea
de zester Niculesci, tot din suma aratata si galbeni 1,000 adica una mie,
trusoul primit in dota, asemenea din suma aratata se va imparii in bine-faceri
la persoanele aratate mai jos, dupa cursul bonurilor. Dece mii franci nepoatei
mele Sevasta Emilian, dece mii nepoatei Lina Christopolu, cinci mii Lini
Lazarescu, dece mii finei mele Ticuta Christopolu, dece mii varului meu
Themistocle Tiulescu, cinci mii Miti lui Tudorica Mateescu, cinci mii fetei lui
Petcu, dece mi domoiselei Lini Savescu, dece mii Asilului Elena Domna, trei mii
lei la Mihai vizitiul, doua mii Safu, doica copilei mele, trei mii Stancului
gradinaru de la Balaceanca si cat va trai I se va da pensie 60 franci pe luna,
dece mii franci lui Gheorghe Basarabescu, o mie (sau suta) lei lui Tungulea
paduraru, dece mii lei se va imparti la saracii din Bucuresti, cinci mii lei se
va imparti satenilor de la Balaceanca, doua mii satenilor de la Zanoaga, doua
mii satenilor de la Costesci; patru mi satenilor de la Niculesci si Macrina,
dece mii la doua surori ale mele Elena Mateescu si Smaranda Christopolu, o mie
lei lu Nita Ionescu, feciorul meu din casa si deosebit se va imparti la toti
servitorii cere se vor afla la serviciu la moartea mea, cate patru sute de
franci de persoana, cinci mii franci fiului meu Eftimie Cantea, dece mii lei la
doi fii ai mei Manliu, dece mii lui Capitan Ion Basarabescu.
3) Mosia mea Zanoaga, din
judetul Prahova, cu toate numirile ei, o las mostenire de veci nepotului meu Petre Christopolu, primind si
actele, disei mosii, asemenea ii las si o carfita de diamant.
4) Mosia mea Costesci, din judetul Buzeu, o
las mostenire de veci nepotului meu Alexandru Christopolu, primind si actele de
posesia ei, asemenea ii las si un ceasornic de aur, monogram cu cifra mea.
Nepotului meu Vasile
Christopolu, ii las o verigheta de brilant si doua tablouri, Iosif si Maica
Domnului.- Mosia mea Balaceanca din judetul Ilfov, va fi dotata de veci pentru
intretinerea Azilului infiintat pe mosie la anul 1890, sub absoluta ingrijire a
consoartei mele Sophia, cat vat rai, dispunand de tot venitul annual, din
venitul mosiei se va intretine Azilul, dandu-se fiecaruia cate o paine pe di,
locuinta, hrana, lemne si cate cici lei pe luna de persoana, numarul azilenilor
va fi pe cat va erta venitul total al mosiei, preferindu-se tarani de pe mosia
Balaceanca, care Azil va purta numele de “Azilul Diamandescu” si deci dupa
vremi venitul annual al mosiei se va mari, se va inmulti si numarul azilenilor
infiintandu-se chiar in casele propietatii, intretinerea azilului, a scoalei si
a Sfintei Biserici fondata la anul 1884, vor fi administrate de sotia meacat
vat rai, fara a da compt la nimeni, avand intr’ensa toata confienta, se va numi
un ingrijitor cu leafa de 1.200 lei pe an avand si locuinta in Azil, doi
servitor a cate 320 lei pe an, avend amandoi locuinta in azil, si pentru
repararea acareturilor se va cheltui pe fiecare an cate o mie lei si de vac ere
trebuinta sim ai mult, tinandu-se in buna stare; preotului bisericei care va fi
dupa vremi, I se va da pe fiecare an cate 500 (cinci sute)lei, avend grije a
intretine biserica sis cola in stare buna si a face cele de cuvinta in memoria
titorului acestor locasuri, se va da la cate doi dascali cate 200 (doua sute)
lei pe an, se va da cate o mie lei pe an ca sa cumpere carti si imbracaminte la
copiii saraci cari se vor sili la invatatura, preferindu-se fii satenilor
Balaceni, cautarea sufletului si inmormantarea o va face consorta mea, caci
intr’ensa am confienta, luand si dispunand pentru acesta de tot ce se va gasi
naht in casa cum si la Casa de Depuneri la moartea mea, dup ace mai intai va
desface din alea suma legatelor la persoanele de mai sus. Din acei bani se va
cheltui atat pentru inmormantarea mea, facerea unui monument si cautarea
sufletului; inmormantarea se va face la mosia Balaceanca, fara nici o pompa,
slujit in Bucuresti si pornit la mosie, unde mi se va face serviciul religios
de mai multi preoti de tara.
Acestea sunt ultimele mele
dispozitii si pentru executarea testamentului meu dupa incetrea mea din viata
si a consortei mele Sophia, numesc epitropi pe D-nii Constantin Emilian si
Petre Christopolu, nepotii mei, sa staruiasca a se indeplini intru tote
legatele aratate in testament.
Nepotului meu Emilian I se
va da 20,000 de mii franci, doua-deci din suma prevazuta pentru faceri de bine,
iar dupa moartea numitilor, vor veni d’a dreptul doi din rudele mele cele mai
de aproape.
Acest testament l’am scris
si iscalit insu-mi cu mana mea intru toate facultatile mele mintale la anul una
mie opt sute nou zeci si doi, iunie doua-spre-zece, in orasul Bucuresci.
Anul una-mie opt-sute
nua-zeci si doi, Iunie in doua-spre-zece, in doua exemplare.
EFTIMIE DIAMANDESCU
Desi in testamentul meu cu
data de 12 Iunie 1892, la pagina intaia art. 2, randul 21 se prevede ca la casa
de depuneri am suma de 540,000 cu recipistele No. 86,394, 96,926, 42,849,
28,670, si 61,194, insa aceste recipise le-am preschimbat intr’una singura No.
86,560 in suma de lei 580,000 cu data 22 martie 1893.
Anul una-mie opt-sute
noua-zeci sit rei, Iulie 4
EFTIMIE DIAMANDESCU