Parohia Balaceanca: Istoricul Satului Balaceanca

Istoricul Satului Balaceanca

Great

Prima atestarea documentară a satului este de la 1 martie 1592, printr-un hrisov al lui Ștefan Surdul care întărește jupâniței Neacșa și lui Colțea fiul Stanei din Păpeni “ocine, vii, mori și țigani în satele Glina, Bobești Leordeni și Balaci”.

Hrisovul din 1 martie 1592

Satul Balaci, la începutul secolului al XVII-lea a aparținut boierului și prietenului lui Mihai Viteazul, Turturea paharnicul (cel care a adus capul lui Mihai la Mânăstirea Dealu) care și el era din neamul Bălăcenilor. Moșia ajunge în proprietatea lui Iordache Golescu în 1806, primită ca zestere la căsătoria cu Maria Bălăceanu, fiica logofătului Constantin Bălăceanu. Iordache Golescu a vândut mai târziu moșia boierului Eftimie Diamandescu cel care va construi actuala biserică (pe temelia celei vechi), școala și azilul (azi spitalul de psihiatrie) din satul Bălăceanca. La moartea sa Eftimie Diamandescu a lasat moșia Bălăceanca (cca. 1900 de ha) primăriei satului Bălăceanca, urmând ca moșia să fie arendată, concesionată. Din veniturile obținute din aceste arendări, concesionări trebuia să se întrețină Biserica, azilanții și școala precum și elevii meritoși din școală.

Un eveniment care a rămas consemnat “urmare a exploatării nemiloase din partea arendașilor, în anul 1888 în Bălăceanca a avut loc un început de revoltă țărănească sub influența unor agitatori. Printre fruntașii mișcării au fost țăranii săraci Șerban Ion, Marin Ion zis Timbirică, Iordache Barbu, Florea Niță, în frunte cu preotul Stan Stoicescu care a fost arestat și dus la București. Această revoltă s-a produs împotriva boierilor. Cu această ocazie s-au spart magaziile de cereale, iar logofătul a fost bătut.”

Mai târziu moștenitorii boierului Diamandescu au vândut toată moșia Marietei Grigore Ghica. Ea a fost expropriata. Înainte de expropriere, Marieta Grigore Ghica a donat bisericii încă 5.000 de metri cu destinație expresă să fie cimitir. Restul pământului a fost expropriat succesiv. În felul acesta s-au făcut împroprietăririle soldaților care au luptat în al doilea război mondial.

Până în 1938, satul Bălăceanca forma, împreună cu satele Bobești, Glina Gherman, Șerbănica, Manolache și Poșta, comuna Bobești-Bălăceanca. Din anul 1938 până în anul 1968, satele Bălăceanca și Poșta (contopit cu Potoceanca) au format comuna Bălăceanca.”[1] “Teritoriul satului este alcătuit din trei părți numite în trecut: 1. Zarafu care ocupa partea de vest a comunei 2. Bugeni care ocupa partea de sud și 3 Bălăceanca propiu-zisă cuprinsă între celelalte două. În locul unde se afla spitalul se găsea un han care era un punct de popas pentru diligențele care veneau de la București. Denumirile de mai sus ale întinderilor de pământ care formează astăzi comuna Bălăceanca s-au dat după numele celor care l-au stăpânit. Astfel denumirea Zarafu este a unui zaraf grec un bogătaș cămătar care dădea bani cu camătă la țărani. Bugeanu numele unui țăran înstărit, Bălăceanu numele unui boier care a cumpărat întreaga moșie și i-a dat numele de Bălăceanca“[2].

[1] D.J.A.N. Ilfov, fond Prefectura județului Ilfov, dos.141/1940

[2] D.J.A.N. Ilfov, fond Primăria com. Bălăceanca, dos.10/1953