Prima atestarea documentară a satului este de la 1 martie
1592, printr-un hrisov al lui Ștefan Surdul care întărește jupâniței Neacșa și
lui Colțea fiul Stanei din Păpeni “ocine, vii, mori și țigani în satele Glina,
Bobești Leordeni și Balaci”.
Satul Balaci, la începutul secolului al XVII-lea a
aparținut boierului și prietenului lui Mihai Viteazul, Turturea paharnicul (cel
care a adus capul lui Mihai la Mânăstirea Dealu) care și el era din neamul
Bălăcenilor. Moșia ajunge în proprietatea lui Iordache Golescu în 1806, primită
ca zestere la căsătoria cu Maria Bălăceanu, fiica logofătului Constantin
Bălăceanu. Iordache Golescu a vândut mai
târziu moșia boierului Eftimie Diamandescu cel care va construi actuala
biserică (pe temelia celei vechi), școala și azilul (azi spitalul de psihiatrie)
din satul Bălăceanca. La moartea sa Eftimie Diamandescu a lasat moșia
Bălăceanca (cca. 1900 de ha) primăriei satului Bălăceanca, urmând ca moșia să
fie arendată, concesionată. Din veniturile obținute din aceste arendări,
concesionări trebuia să se întrețină Biserica, azilanții și școala precum și
elevii meritoși din școală.
Hrisovul din 1 martie 1592
Satul Balaci, la începutul secolului al XVII-lea a
aparținut boierului și prietenului lui Mihai Viteazul, Turturea paharnicul (cel
care a adus capul lui Mihai la Mânăstirea Dealu) care și el era din neamul
Bălăcenilor. Moșia ajunge în proprietatea lui Iordache Golescu în 1806, primită
ca zestere la căsătoria cu Maria Bălăceanu, fiica logofătului Constantin
Bălăceanu. Iordache Golescu a vândut mai
târziu moșia boierului Eftimie Diamandescu cel care va construi actuala
biserică (pe temelia celei vechi), școala și azilul (azi spitalul de psihiatrie)
din satul Bălăceanca. La moartea sa Eftimie Diamandescu a lasat moșia
Bălăceanca (cca. 1900 de ha) primăriei satului Bălăceanca, urmând ca moșia să
fie arendată, concesionată. Din veniturile obținute din aceste arendări,
concesionări trebuia să se întrețină Biserica, azilanții și școala precum și
elevii meritoși din școală. 
Un eveniment care a rămas consemnat “urmare a exploatării
nemiloase din partea arendașilor, în anul 1888 în Bălăceanca a avut loc un
început de revoltă țărănească sub influența unor agitatori. Printre fruntașii
mișcării au fost țăranii săraci Șerban Ion, Marin Ion zis Timbirică, Iordache
Barbu, Florea Niță, în frunte cu preotul Stan Stoicescu care a fost arestat și
dus la București. Această revoltă s-a produs împotriva boierilor. Cu această
ocazie s-au spart magaziile de cereale, iar logofătul a fost bătut.”
Mai târziu moștenitorii boierului Diamandescu au vândut toată
moșia Marietei Grigore Ghica. Ea a fost expropriata. Înainte de expropriere,
Marieta Grigore Ghica a donat bisericii încă 5.000 de metri cu destinație
expresă să fie cimitir. Restul pământului a fost expropriat succesiv. În felul
acesta s-au făcut împroprietăririle soldaților care au luptat în al doilea
război mondial.
Până în 1938, satul Bălăceanca forma, împreună cu satele
Bobești, Glina Gherman, Șerbănica, Manolache și Poșta, comuna
Bobești-Bălăceanca. Din anul 1938 până în anul 1968, satele Bălăceanca și Poșta
(contopit cu Potoceanca) au format comuna Bălăceanca.”[1] “Teritoriul satului
este alcătuit din trei părți numite în trecut: 1. Zarafu care ocupa partea de
vest a comunei 2. Bugeni care ocupa partea de sud și 3 Bălăceanca propiu-zisă
cuprinsă între celelalte două. În
locul unde se afla spitalul se găsea un han care era un punct de popas pentru
diligențele care veneau de la București. Denumirile de mai sus ale întinderilor
de pământ care formează astăzi comuna Bălăceanca s-au dat după numele celor
care l-au stăpânit. Astfel denumirea Zarafu este a unui zaraf grec un bogătaș
cămătar care dădea bani cu camătă la țărani. Bugeanu numele unui țăran
înstărit, Bălăceanu numele unui boier care a cumpărat întreaga moșie și i-a dat
numele de Bălăceanca“[2].
[1] D.J.A.N. Ilfov, fond Prefectura județului Ilfov,
dos.141/1940
[2] D.J.A.N. Ilfov, fond Primăria com. Bălăceanca,
dos.10/1953